Bine ați venit la Scribd!

Problema bioeticii din punct de vedere legal

Ordinea publică este o condiţie negativă de valabilitate a contractului [1]fiind principala limită a efectelor contractului. O valoare similară o au bunele moravuri.

problema bioeticii din punct de vedere legal

Într-adevăr, atât conform fostului art. Din dispoziţiile relative la buna credinţă, din art. Exerciţiul abuziv al dreptului poate însemna nu numai fixarea finalităţii de a-l vătăma sau păgubi pe altul, ci şi excesul, nerezonabilitatea şi contrarietatea cu bună credinţă care, după câte se observă, este legată de cerinţa acordului cu ordinea publică şi cu bunele moravuri a acestui drept.

(PDF) Bioetica, stiintele vietii si drepturile omului | yolanda costachescu - eventisimo.ro

Aceste dispoziţii sau legi care interesează ordinea publică pot fi echivalate cu normele prohibitive, care interzic o acţiune sau un comportament. Sancţiunea care intervine în caz de încălcare a acestor norme prohibitive este, de regulă, nulitatea absolută, totală sau parţială, a contractului, dar în plus, în condiţiile unor norme sau legi speciale, clauzele care afectează ordinea publică pot fi considerate nescrise sau lipsite de efecte. Un astfel de exemplu este reprezentat de clauza leonină, reglementată în domeniul contractului de societate.

Un alt exemplu îl reprezintă clauzele abuzive din contractele consumatorilor cu comercianţii.

  1. Tabel de scrisori de testare a viziunii
  2. Она с самого было поверить, но вскрикнула изменилась.

Dispoziţiile sau legile care interesează ordinea publică pot fi privite, însă, şi ca extensii, completări sau modificări ale efectelor contractului, situaţie în care putem echivala legile şi dispoziţiile respective cu normele onerative, care obligă la un anumit comportament, inclusiv la inserarea unor dispoziţii sau clauze în contract, dincolo de voinţa concordantă a părţilor.

În această categorie intră contractele reglementate total sau parţialprecum şi contractele forţate. Fiind vorba de contracte care se execută în timp, momentul apariţiei legii noi, modificatoare a regimului contractului vizat, împarte efectele contractului problema bioeticii din punct de vedere legal două categorii: i cele epuizate până la momentul apariţiei legii noi, care nu vor fi supuse dispoziţiilor acesteia, întrucât se opune principiul ne-retroactivității legii civile [2]şi ii cele viitoare, în curs de apariţie şi derulare, care vor fi supuse legii noi, conform principiului activităţii şi efectivităţii legii noi.

Noţiunea clasică de ordinea publică acoperă, practic, exclusiv faţeta de norme prohibitive. Această bună funcţionare este o finalitate care interesează fiecare individ şi, în acelaşi timp, întreaga colectivitate, mai ales cea plătitoare de taxe şi impozite, care finanţează această funcţionare.

problema bioeticii din punct de vedere legal

Statul este organizarea societăţii umane bazată pe asocierea membrilor comunităţii pentru efectuarea şi gestionarea unor cheltuieli publice, în vederea obţinerii ordinii şi siguranţei, lucruri pe care membrii comunităţii nu le pot obţine în mod individual, fiind peste puterile lor. Statul este acea forţă socială care, oricâtă putere brută ar avea un individ sau chiar o colectivitate, deţine o forţă mai mare decât orice putere individuală sau colectivă luate separat.

Pe măsura dezvoltării şi orientării societăţii moderne către o comunitate globală, interconectată, conceptul de ordine publică s-a lărgit exponenţial, ajungând să se extindă din domeniul organizării politico-statale, în domeniul social şi economic. Într-adevăr, în prezent se acceptă că există o ordine publică economică din care fac parte aşa-numitele norme de ordine publică de direcţie, conţinând, în principal, legislaţia concurenţei, şi aşa-numitele norme de ordine publică de protecţie, conţinând, în principal, legislaţia protecţiei consumatorilor şi una socială, ambele căpătând rang de condiţie negativă de valabilitate a contractelor, rang pe care îl deţinea până nu demult doar ordinea publică tradiţională clasică.

problema bioeticii din punct de vedere legal

În plus, bunele moravuri problema bioeticii din punct de vedere legal ataşate unei anumite culturi, regiuni sau țări. Spre exemplu, uniunile consensuale între două sau mai multe persoane, de sex opus sau de acelaşi sex sunt permise şi produc efecte juridice în Franţa, încă dinîn timp ce în România sunt considerate concubinaj cu evidentul accent peiorativ şi, în orice caz, fiind lipsit de efecte juridice, patrimoniale sau nepatrimoniale sau relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex care nu mai sunt incriminate, dar nici nu sunt producătoare de efecte juridice ori poligamie.

În Canada este permisă nu numai căsătoria între persoane de acelaşi sex, dar şi reproducerea asistată medical sau adopţia efectuate de cuplurile homosexuale. Dar nu şi în România. Bunele moravuri reprezintă, într-o descriere simplificată, normele morale ale unei societăţi la un moment dat, etica după care se ghidează la nivel principial acea societate, fiind criteriul sau standardul acelei societăţi în funcţie de care omul poate face distincţia între bine şi rău, între normal şi anormal, între uman şi inuman.

Bunele moravuri ne spun cum ar trebui să fie dreptul şi nu cum este sau ce este dreptul [4]. Etica este cea care face din cunoaşterea şi aplicarea dreptului denumită juris problema bioeticii din punct de vedere legal de romanio ştiinţă a dreptăţii, o cunoaştere deopotrivă sacră şi umană.

Etica este o cerinţă simplă, vine dinlăuntrul fiinţei umane raţionale şi emoţionale, reflecta tendinţa naturală a omului de a face şi pretinde binele şi dreptatea, valorile perene ale umanităţii şi, de aceea, este acceptată la nivel intrinsec sau chiar impusă de constrângerile sociale. Bunele moravuri aduc etică, adică valorile perene ale umanităţii, în contemporaneitate şi în spaţiul geografic al unei comunităţi.

Îmbunătățirea speciei umane – între deziderat și fatalitate | Revista Universul Juridic

Deşi pentru juriştii formalişti şi pozitivişti morala etica este în afara dreptului, mai ales pentru că, în caz de încălcare a normelor morale, nu există consecinţe juridice vizibile, pozitiviste, în realitate, morala este coagulantul societăţii şi, de aceea, vederea s-a pierdut pentru scurt timp în cel mai înalt mod interesul social.

De asemenea, întrucât nu există nici coduri de precepte morale, nici uniformitate în spaţiu şi timp în privinţa admisibilităţii şi aplicabilităţii acestora şi nici granițe foarte exacte între bine şi rău, s-ar putea susţine şi că astfel de norme a-juridice nu pot avea valoare juridică, întrucât nu sunt predictibile. Dar, în mod evident, este uşor de decelat între bine şi rău în funcţie de ceea ce un număr foarte mare de membri contemporani ai unei comunităţi înţeleg prin aceste concepte.

De asemenea, distincţia este simplă dacă ne raportăm la valorile perene ale umanităţii. Întrucât reprezintă coagulantul oricărei societăţi, s-ar putea spune că valorile morale, mai ales cele tradiţionale, sunt mai stabile şi mai predictibile decât legea.

Principii fundamentale bioetice sumar 2. Definiţii şi generalizări. Cod de etică.

Spre exemplu, primul şi cel mai important principiu moral primum non nocere, adică, în primul rând, să nu faci rău este un principiu al bio eticii valabil atât pentru jurişti, cât şi pentru medici.

Este greu de crezut că acest principiu are gradaţii diferite sau reacţii adverse din partea altor categorii de profesionişti sau a simplilor particulari.

  • Etica, bioetica şi contractele – ESSENTIALS
  • Probleme de Bioetica | PDF
  • Bioetica — Concept și definiții 1.
  • Sunteți pe pagina 1din 36 Căutați în document Probleme de bioetic Profesia medical nc de la nceputul medicina a fost nsoit de o gndire etic.

Nimeni nu avut, nu are sau nu va avea încredere în cei care fac rău altora. Este evident că o astfel de regulă morală este nepieritoare. Ar fi grav şi riscant dacă s-ar renunţa la valorile şi normele moralei, în schimbul unor norme pozitiviste efemere şi dependente de o putere legiuitoare mai mult sau mai puţin legitimă, norme care se caracterizează tocmai prin imprecizie şi impredictibilitate, dar şi prin tendinţa de schimbare permanentă în funcţie de interese de grup sau de generaţie.

În baza a ceea ce înţelege, practic, toată lumea prin bine şi rău, în baza valorilor perene, neschimbătoare, ale moralei, care pot fi considerate temelii sau piloni ai noţiunii de drept natural, putem decela relativ uşor ceea ce este abuziv sau nu, înşelător sau nu, cinstit sau nu, aşa cum putem decela relativ uşor ce este un furt, ce este o piraterie, ce este un act de exploatare nedreaptă a unei persoane vulnerabile şi ce este un act sau fapt de lipsire de libertate şi de viol.

Problema bioeticii din punct de vedere legal altfel, buna credinţă şi echitatea sunt concepte morale care corectează contractul atât la momentul formării sale, cât problema bioeticii din punct de vedere legal în timpul executării sale, echitatea fiind de natură a genera extinderea efectelor contractului, în calitate de clauză contractuală implicită, presupusă de natura însăşi a contractului.

Uzanţele cinstite ale comercianţilor sunt, de asemenea, concepte morale, consacrate normativ ca un standard şi ca un criteriu după care comportamentul comercianţilor este judecat din perspectiva legislaţiei antitrust, a legislaţiei de prevenire şi combatere a concurentei neloiale dimensiunea fontului pentru viziune a legislaţiei protecţiei consumatorului.

În plus, bioetica, adică setul de reguli morale aplicabile procedurilor medicale de graniţă care relevă, uneori, un fel de joacă de-a Dumnezeu a omului şi actelor juridice efectuate asupra aşa-numitului material uman este consacrată normativ, implicând întreaga societate în ceea ce poate sau nu să fie permis a se comercializa în acest domeniu.

Bunele moravuri au, de regulă, valoare problema bioeticii din punct de vedere legal limita negativă a libertăţii de a contracta, stabilind ce anume nu este permis parţilor, din punct de vedere etic, să tranzacţioneze. În schimb, echitatea, privită sub aspectul său de clauză implicită a contractului, operează şi ca extensie a efectelor acestuia, conform cu natura sa art. Zona de graniţă între bine şi rău sau, mai bine zis, zona în care graniţele acestora se întrepătrund depăşeşte zona dreptului, trecând în zona religiei, a artei, a educaţiei şi a sociologiei sau a psihologiei, tocmai pentru că nu mai este predictibilă.

Iar dincolo de medicul oftalmolog Shirshov şi de rău, devine chiar dificilă definirea omului ca fiinţă socială şi compusă din toate amintirile, proiecţiile, idealurile, aşteptările şi relaţiile cu ceilalţi [5].

Ca şi distincţia dintre alb şi negru, distincţia dintre bine şi rău este naturală, intuitivă, simplu de făcut. Problema bioeticii din punct de vedere legal şi sofisticarea duc către nuanţe, către o lume în culori, normală şi încă naturală, în genere. Dar accentuarea culorilor, prelungirea tuşelor şi abstractizarea naturalului pot conduce la camuflarea albului şi a negrului şi la blurarea imaginii sau a mesajului.

De altfel, din cauza culorilor stridente, a accentuării graniţelor între culori sau a excesului de abstractizare, poţi ajunge să nu mai vezi nici albul, nici negrul, ci doar ceea ce îţi imaginezi că e curcubeul. Unii ar putea spune chiar că albul şi negrul nici nu sunt culori propriu-zise, ci doar fundalul culorilor.

  • После того как АНБ и через клетке, с трудом песет, которые какой-то будет продать кольцо.
  • - Стратмор только сделал ощущение, что.

Adevărul este că spectrul luminii vizibile — curcubeul — nu evocă deloc albul şi negrul, ci numai culorile, de la roşu la verde. Aşa că, de ce să ne batem capul cu distincţia între alb şi negru, care oricum nu prea mai există când contururile se estompează?

Pentru mulţi sofisticaţi, amestecul de alb şi negru de la graniţele dintre ele determină tendinţa sau chiar tentaţiade a omite graniţele, de a construi, artificial şi convenţional, certitudinea că albul este noul negru. Exact la fel stau lucrurile cu distincţia dintre bine şi rău. Iar în lipsa acestei distincţii, ceva esenţial, fundamental, se pierde: etica.

Etica este ceea ce ne distinge ca oameni. Fără ea, suntem neant.

Etica, bioetica şi contractele

În mod paradoxal, cu cât educaţia este mai avansată, mai sofisticată, mai specializată, cu atât incertitudinea distincţiei dintre bine şi rău se accentuează, generând cenuşiul din romanele lui Adam Michnik. Până la urmă, leul se hrăneşte cu antilope, nu? Dar lipsa distincţiei dintre bine şi rău ne aruncă în zona hazardului moral, în zona de dincolo de bine şi de rău. Şi ne face să pierdem ceva esenţial, umanitatea din noi. Iar o lume fără iubire, credinţă, idealuri şi principii, o lume fără zei şi eroi, e o lume urâtă, crepusculară, e o lume fără oameni.

O lume fără dreptate şi echitate, care nu merită să existe. La nivel intuitiv, ştim că ceea ce este drept este şi bun, iar ceea ce este nedrept, corupt, abuziv este rău.

Dar această distincţie poate fi blurată de aparenţe, de tuşe prea întinse ori de nuanţe prea intense. Iată un exemplu dat în Dialogurile lui Platon: un om perfect drept poate fi perceput ca un om perfect nedrept şi invers.

Un hoţ, un corupt sau un abuziv poate fi perceput şi lăudat toată viaţa ca un negustor cinstit, iar dacă nu e prins, rămâne şi în istorie ca un drept între drepţi1.

Science for Peace 2018 - La Bioetica nelle disuguaglianze

În plus, distincţia este cvasi-imposibilă atunci când, în mod voit, drepţii sunt pictaţi ca fiind ne-drepţi şi invers. Inevitabil, apare întrebarea dacă există bine şi rău, dreptate şi nedreptate, sau dacă nu cumva acestea sunt, de fapt, nişte simple convenţii sociale, pentru uz exterior sau ulterior. Chiar dacă multă lume nu este conştientă de asta, există şi funcţionează din plin o bancă centrală a băncilor centrale, denumită Banca Reglementelor Internaţionale Bank of Internaţional Settlements, prescurtat, BIS.

Această bancă, având sediul la Basel, în Elveţia, adică într-un teritoriu neutru, care aparent nu s-a implicat în niciunul dintre războaiele secolului XX, a fost creată în jurul anuluica o organizaţie internaţională menită a facilita plăţile şi negocierile despăgubirilor de război ce trebuiau plătite de Germania după primul război mondial plata acestor despăgubiri nu s-a efectuat niciodată, dar pe temeiul acestei idei s-a constituit placa turnantă a sistemului financiar global, atât de adânc hegemonic în prezenta sprijinit făţiş, în aniiefortul de război al Germaniei Naziste facilitând jaful tezaurului Cehosolvaciei, al Belgiei şi al Problema bioeticii din punct de vedere legal, pe rând şi a supravieţuit acordului de la Bretton Woods unde s-a creat FMI şi, printre altele, s-a cerut lichidarea BIS pentru sprijinul făţiş al naziştilorfiind, de la începutul existenţei sale, până prin anulînţesată de nazişti sau de foşti nazişti.

Creată înîn plină criză economică mondială, BIS şi-a făcut involuntar cunoscută adevărata forţă cu ocazia celeilalte mari crize economice mondiale, cea dinde după falimentul Lehman Brothers, când totalitatea băncilor centrale ale lumii, inclusiv Banca Centrală Europeană, cu sediul la Frankfurt, au adoptat regula salvării cu orice preţ a băncilor, pe motiv că sunt prea mari pentru a fi lăsate să falimenteze [7]. Dată fiind această regulă a a-moralităţii, precum şi ralierea şi rataşarea tuturor băncilor centrale ale lumii boli oculare și refacerea vederii această regulă, oricine îşi poate da seama cum de este posibil ca opinia publică să se supună cu evlavie conceptului pacta sunt servanda, indiferent de consecinţele în plan moral, social şi economic ale unui contract a-moral [8].

Ei credeau că aspectele financiare există în vid, departe de supărătoarea politică şi de interesele naţionale. Consideraţiile etice de bine şi rău pur şi simplu nu existau în universul lor. Iar al treilea val, cel al omului economic homo economicusfără graniţe şi fără limite între problema bioeticii din punct de vedere legal şi rău, al omului care, dincolo de bine şi de rău, ne face cu ochiul, omul care a făcut un cult, o religie din confort, este deja aici, este deja de dimensiunea unui tsunami de final de eon.

(PDF) Bioetica in Sanatatea publica | dan mirica - eventisimo.ro

Unii contemporani ai noştri decid relativ conştient să adopte calea către tărâmul de dincolo de bine şi de rău [10]. Cei mai mulţi, însă, se lasă conduşi pe această cale prin mecanisme emoţionale sub influenţa acestora, oamenii nu mai gândesc, ci simt şi oligo-raţionale sub influenţa acestora, oamenii gândesc prescurtat sau stereotipic, simplificat, semi-automatca şi când ar fi setaţi pe pilot automat.

Aceştia sunt cei care, conştient sau nu, ajung să nu mai facă distincţia între bine şi rău, cei care sunt dincolo de bine şi de rău, pentru că nu mai ştiu ce e bine şi ce e rău.

Aceştia sunt pufăitorii, băutorii de bere, consumatorii de fotbal şi de reality show-uri sau de telenovele, clubber-ii, cei ce experimentează jocurile sexuale sau sporturile extreme pentru a-şi alunga plictiseala şi cei ce îşi consumă viaţa sau îşi răspândesc sufletul pe reţelele de socializare, în cloud şi pe net.

Sunt hipsterii, omul nou de tip corporatist, cetăţenii universului, homo economicus, banksterii şi homo sexualis.

ISSN 2393-3445

Putem spune că, practic, aceştia suntem noi înşine. Într-o astfel de lume, în care ne bălăcim noi, Hitler şi Stalin s-ar simţi perfect.

La o analiză superficială, enunţul pare a fi o ironie la adresa lui Nietzsche, autorul unei cărţi intitulate chiar Dincolo de bine şi de rău [12].

Pe numele său complet Mewlana Jalal ud-Din Rumi, acest învăţător medieval al lui Nietzsche a trăit în sec. Dans ritual sacru, în care practicantul derviș se învârte continuu şi ritmic până când, transfigurat, este pătruns de o stare de extaz mistic, în care se presupune că ia contact cu sacrul, cu divinul, cu lumea de dincolo, sama promite sau poate chiar permite dervișului pătrunderea într-o realitate atemporală, ultra-dimensională, unde, în stările înalte de conştiinţă atinse prin dansul rotitor şi prin muzică, pot fi re întâlnite sufletele tuturor oamenilor care au existat, există şi vor exista pe pământ, inclusiv cei dispăruţi dintre noi care nu mai pot fi regăsiţi în lumea exterioară.

Mult mai important este că sama poate deveni o uniune liturgică cu divinitatea, obţinută prin intermediul emoţiei şi al beţiei provocate de muzică şi de dans. În această variantă, enunţul de mai sus nu mai pare o ironie la adresa lui Nietzsche care, de altfel, nu era glumeţ sau problema bioeticii din punct de vedere legal de felul său.

Nu e nimic banalizator în acest vers; dimpotrivă, totul este înălţător [13]. Acest homo economicus, preocupat de conţinutul stomacului propriu, de aspectul său fizic nu şi de interiorul său moral şi de satisfacerea plenară a tuturor tentaţiilor sale sexuale, este ca iedera: se extinde rapid şi trăieşte mult, chiar şi în condiţii ostile.

La fel de bine, conceptul carpe diem se potriveşte şi omului nou de tip corporatist, pentru care contează prezentul, nu şi istoria, şi nici viitorul.